Lumina credinţei!

Lumina credinţei!
Tine post de tot ceea ce te separa de Iisus Hristos:– umple-te de tot ce te apropie de El !

sâmbătă, 25 februarie 2012

Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui !

   


 Noptile si toate necazurile pe care le avea Sf.Siluan erau consacrate rugaciunii ,,isihastre"in liniste si singuratate.
 Problama principala care-l framanta era aceea de a sti cum se castiga cum se pastreaza si din ce cauze
  se pierde harul dumnezeiesc..In ciuda eforturilor ascetice  exceptionale la care se supunea,
succesiunea continua si epuizanta  de veniri ale haruluisi de parasiri  nu inceta
Cu toata asceza si rugaciunea,lumina harului il parasea adeseori,iar in locul ei simtea
cum in jurul lui se ingramadeau demonii.
     Descurajat de ,,inutilitatea" eforturilor depuse in acest scop,Siluan cade din nou timp de un ceas
 in ghearele  unei disperari infernale,vecine cu moartea si necredinta.
 Cand deznadejdea a scazut in intensitate a incercat ridicandu-se de pe scaunel
 sa se inchine la icoane,dar vede chilia plina de demoni si silueta infricosatoare a unui demon
  punandu-se intre el si icoane,asteptand ca cuviosul inchinandu-se lor sa i se inchine defapt lui,
  Descurajat Siluan se aseaza,pleaca capul si se roaga indurerat
         Doamne ,vezi ca demonii ma impiedica sa ma rog cu mintea curata.
Invata-ma ce sa fac ca sa se departeze de la mine?
Si atunci aude in inima glasul Domnului:
Sufletele celor mandri sufera de-a pururea din partea demonilor"
        Atunci Siluan zice
Doamne,Tu esti milostiv,sufletul meu o stie Spune-mi ce sa fac ca sufletul meu sa se faca smerit?
Si din nou Domnul ii raspunde in inima sa,dandu-i solutia practica a problemei,
metoda cea mai sigura a castigarii smereniei:
                  Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui
Enigmatica si socanta,aceasta scurta fraza concentreaza esenta mesajului spirutual
  adresat prin Siluan de Hristos umanitatii  contemporane
.Poate tocmai caracterul ei  paradoxal si provocator la adresa
,,crestinismului"ofera insa explicatia succesului in epoca noastra dominata
  de un sentiment crescand de disperare  in fata absurditatii generale a existentei
 ca si a experientelor istorice cu adevarat ,,infernale"pe care urma
 sa le aduca cu sine secolul nostru.
    Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui pentru talcuire exista trei sensuri posibile
     1 :psihologic-subiectiv si cel mai raspandit,ca un cuvant de mangaiere si incurajare
pentru suferinta umana,ca un fel de-a spune ,,Viata mea e un iad,dar Dumnezeu
imi spune ca si in aceste conditii dificile nu trebuie sa disper
   2 :analogic-obiectiva,ca o expresie aduse  de Evanghelia lui Hristos prin Fericirile
 si crucea Sa ca un fel de a spune Nu ajungi la inviere decat tracand  prin moarte,
a slava numai prin umilinta,la bucurie si lumina numai prin suferinta si intuneric"
   3:ascetic-terapeutic si cel mai dificil de inteles si practicat autocondamnarea
 ca arma de lupta impotriva mandriei si a disperarii,
 aceasta din urma fiind ea insasi o forma extrem de subtila a orgoliului.
     Perceput astfel,cuvantul apare ca expresie  a unei pocainte de maxima incandescenta
 si permite evitarea celor doua extreme egal de pagubitoare speranta fara contiinta pacatoseniei
(sunt un sfant ,ma voi mantui fara efort)si respectiv constiinta pacatoseniei
 fara speranta(nu ma voi mantui niciodata)
   In aplicarea lui insa cuvantul cuviosului Siluan trebuie adoptat
  pe masura puterilor fiecaruia in sensul unei inaintari prin Nejudecare,
Autocondamnare si Cainta pe calea dobandirii smereniei,poarta Imparatiei.
   De atunci Siluan cunoaste cauza  ultima a pierderii harului
mandria,radacina pacatului stramosesc si samanta mortii in om.
Intelege ca secretul ultim al ascezei crestine,sensul ei profund si specific,
cheia ei,se concretizeaza in dobandirea smereniei
Iar calea castigarii smereniei este cea a urmarii  si asemanarii,e golirea de sine
(Kenoza)si pogararea mantuitoare a lui Hristos.
Numai cine il urmeaza pe Domnul in rugaciune cu sudoare si lacrimi
 de sanga din Ghetsimani,in suferinta atroce,singuratatea si parasirea de toti
de pe Golgota si pogorarea prin moarte pana in intunericul si adancurile
 ultime ale iadului,doar acela se poate invrednici de lumina si bucuria Invierii si Inaltarii impreuna
cu El la cer.Alta cale nu exista Viata crestinului nu poate fi alta decat viata lui Hristos pe pamant.
  In mod inevitabil ea intalneste in desfasurarea ei ispitirile,persecutiile.crucea,dar si pogorarea
in iad fara de care insa nimeni n-ajunge la inviere si inaltare.
Exista deci NU o singura smerenie,cu doua o ,,smerenie"ascetica a omului ,
generata de constiinta pacatoseniei proprii,si,,smerenia"lui Hristos,
iar cea dintai trebuie sa se transforme in cea de-a doua.
Smerenia lui Hristos este-modul de existenta vesnic al Fiului
 in sanul Sfintei Treimi,descoperit in iconomia kenozei,pogorarii si ascultarii Sale
 mantuitoare pentru noi pana la iad.

   Si astfel cuviosul Siluan va scrie:Smerenia e lumina prin care putem
 vedea Lumina-Dumnezeu.Nimeni nu poate cobora fara primejdie
 de unul singur la iad decat numai impeuna cu Hristos Smerenia este arma nebiruita prin care
 omul poate respinge toate ispitele si atacurile demonilor si in primul rand pe cele ale mandriei.
Lupta cu mandria si neascultarea e ultima etapa in calea care duce la infierea omului
in Dumnezeu Cel in Treime si la nepatimire.Mandria inaltandu-l amagitor pe om
doar ca sa-l arunce si mai adanc in prapastia disperarii si necredintei,ea il face pe om sa piarda harul.Ca sa lupte impotriva ispitelor inaltarii,crestinul nu are alta cale decat sa se coboare cat mai jos cu putinta,
pana la iad socotindu-se vrednic de chinurile vesnice si osandindu-se pe sine,(doar pe sine!!!)
dar asteptand si nadajduind in mila si iubirea nemarginita a lui Dumnezeu Care cuprinde totul ,inclusiv iadul.
Pentru crestinul adevarat la fiecare asalt al mandriei sau al oricarei alte patimi,sufletul coboara cu mintea in iad,miscare ce paralizeaza orice lucrare patimasa a sufletului,suflet care socotindu-se pe sine insusi
NU PE ALTII! vrednic de osanda vesnica ,vrajmasul se va departa de el neputandu-l urma in smerenia
si pogorarea sa extrema,iar sufletul se intoarce liber spre Dumnezeu rugandu-se cu mintea curata.

    Sfantul Ioan Sinaitul in faimoasa  Scara a Raiului ne spune despre smerenie ca despre un ,,abis"
Nu putem noi,cei ce am cazut in groapa faradelegilor sa iesim de acolo,daca nu ne scufundam in abisul smereniei.Daca mandria a facut pe unii din ingeri draci,smerenia poate face negresit din draci ingeri"
Cei care au aflat abisul smeritei-cugetari alunga de la ei tot razboiul,se ingroapa impreuna cu Hristos si coboara impreuna cu el in iadul teologiei si tainelor negraite
Tot avva Ioan Scararul afirma:E cu neputinta sa iasa foc din zapada.
Dar e mai cu neputinta sa se afle smerita-cugetare la heterodocsi,Virtutea aceasta e a ortodocsilor,
dar si a acestora,numai daca sunt curatiti"Coborarea lui Hristos la iad are si sensul
 de a birui prn smerenie invartosarea in rau a omului.si reprezinta smerenia Lui fara de sfarsit
 ca iubire pogoratoare la nesfarsit .Noi oameni ne-am obisnuit sa atribuim lui Dumnezeu insusirile firii noastre cazute ale puterii ce vrea sa se impuna cu forta uitand ca Dumnezeu lasa alegerea libera fiecarui om
 sa mearga spre indumnezeire ori spre indobitocire e alegerea libera a fiecarui om!
Or noi nu intelegem ca puterea Lui sta in iubire,blandete delicatete si smerenie
Acestea sunt adevaratele puteri si inaltimi spre care este si atras omul autentic.
Ele astfel intelese vor rezolva problemele convietuirii frumoase ele vor restaura Imparatia lui Dumnezeu.
Smerenia e cea mai puternica si eficienta putere de transformare a omului care lasa libertatea in largul ei.
Atfel orice ridicare a omului facuta cu forta nu e o ridicare reala a lui.In smerenie ,sufletul se dilata
 in Dumnezeu intr-un mod neinteles de cei necredinciosi,ajungand sa atinga in acelasi timp extremitatile
 creatiei:iadul si Imparatia .intunericul cel mai adanc si lumina cea mai stralucitoare,suferinta extrema
si fericirea ultima.In Hristoa si in urmarea Lui crestinul experimenteaza maximum de ,,theoza"-indumnezeire plinatate prin maximum de ,,kenoza"-desertare golirea de sine.
  Sfantul Maxim Marturisitorul ne spune:Caci El masoara precum singur stie,indumnezeirea celor ce se mantuiesc prin har cu masura golirii Lui"Sfantul Siluan ne spune ,fara compasiune fara iubire din ce in ce mai larga pentru om si lume,nu exista har si nu exista mantuire A-ti iubi vrajmasii e o cruce enorma,e cuvantul nou cel mai radical,cel mai rascoitor si mai crucificant A-ti iubi vrajmasii e dincolo de natura,inseamna realmente a trece dincolo de tine insuti,a te deschide cum si-a deschis El bratele pe cruce a participa la iubirea lui
Dumnezeu pentru oameni. Hristos Insusi S-a pogorat pana in adancurile mortii ca sa ne <aduca la Tatal,Parintele luminii>El vrea ca ,,toti sa se mantuiasca(1Tim 2,4)Dumnezeu nu pote fi cunoscut decat in Duhul Sfant ,iar Acesta Il descopera ca iubire infinita respectand poruncile.smerenia,compasiunea
si iubirea de vrajmasi.O teologie simpla dar profunda...

Doamne ajuta neputintei noastre!